Meniu de sărbători la restaurantul unde voi petrece eu:

Ţuică de Piteşti bălaie,
Ce te mângâie la ... limbă

Dispoziţia îţi schimbă!

Brânză bună de Trapista

Scoasă chiar acum din ... ladă

Cine vrea, poate să vadă!

Şuncă albă ca şi-o coală,

Cum mânânci, cum ţi se ... pare

C-ai poftă de mâncare!

Mici făcuţi cu ardei iute

Când mănânci îţi vine-a ... spune,

Doamne, ce bucate bune!

Fripturică de boboci

Cu garnitură de ... varză

La stomac să nu te arză!

Mere, pere, cozonaci

Să mănânci pâna te ... culci

De atâtea fructe dulci!

Tort cu nucă cât căciula

Care scoala-n sus şi ... masa

Dacă nu întreagă casa!

Cui meniul n-a placut,

Apăi, mama lui să-i ... facă

Alt meniu care să-i placă!

Râs cu plâns, balegă de mânz

Mi-ar fi plăcut să pot spune că am fost eu aşa deşteaptă... Dar internetul e plin de povestea asta, aşa că o voi COPIA şi eu, fără să-mi asum vreun drept de autor.

Dragii moşului, să vă spun o poveste? Păi vă spun.
Ieri navigam pe internet şi am prins acolo un link de hi 5. Aşa, ca pentru voi, urăsc hi5-ul. Dar am intrat.
Pe pagina unui tânăr de aproximativ 18 ani, de profesie dansator modern. Şi de succes. Spun asta având în vedere zecile de mesaje de la tinere ce-l doreau. Sub o formă sau alta.
Problema mea a fost ca nu am prea inteles ce incercau să-i comunice fetele. Gen: abea ast sa vi aici sa stam la brf k na, ti minte chef k maj' meu.
Sau: te poooooop lov u abea astept sa ne vdm :X:X:X
Sau: plshe…hi5 tau ast comm d la u plz.
Priveam tatonările respective cu ochii unui retardat. Lumea se duce p....i de suflet, mă gândeam. Dispar cuvintele. Dispare comunicarea. Dispar imaginile pe care le pot picta cuvintele, frazele. Dispar înţelesurile. Astfel de limbaj presupune sfârşitul literaturii, al poeziei. Ce fel de poezie ai putea scrie cu "uof uof atat de nfs sometimes buah?!"
Ştiu, sunt un bătrân decrepit băşinos ce stă uşă în uşă cu o prostată defectă, dar dragii mei tineri utilizatori de ksh##33usk, o luaţi razna! Ştiu că trăiţi în viteză, ştiu că aveţi alte priorităţi, ştiu că ţoalele de firmă au luat locul cărţilor bune şi versurile retardate ale unor melodii searbede au luat locul poeziei, dar voi frânaţi evoluţia şi începeţi să involuaţi! În curând veţi comunica din nou prin bătăi de tobă şi sunete nearticulate. Şi, mai grav, omorâţi poveştile. Sau veti ajunge să povestiţi la fel de cursiv ca Tarzan cu Jane în momentul întâlnirii lor. Sper că ştiţi cine-i tarzan. Pentru voi am decis să readaptez minunata poveste a minunatului Creangă (a murit săracu fără să vadă Bamboo-ul). Poate aşa o veţi citi. Şi veţi realiza spre ce vă îndreptaţi, cum vorbiţi, ce doriţi şi în ce credeţi. Povestea e adresată doar cocalarilor şi piţipoancelor. NU MĂ ADRESEZ TUTUROR TINERILOR. Există tineri de aur care cred în ceea ce cred şi eu. Cei ce-mi citesc blogul intra în această categorie şi le mulţumesc că sunt aici. Datorită lor mă simt şi eu mai tânăr. Un pic. Şi acum povestea.
Kpra coo 3 iezi
Era o data o kpra haladita ce avea ksa in Pipera. Si 3yezi. Mari bulangii. 1 mai fraer ca altu. Doolcik de kpra le zice intr o buna zi yezilor:
-Dragii mey, eu merg la mall sa iau ceva tzoale, ca s-a lansat colectia de toamna-iarna. Incuiati usha si activati sistemul de alarma, sa nu vina loopul la voi. kand ma intorc, va kant la usha:
"3 yezi bulangii,
fug akum la D &G,
Si va aduce mama voo
okelari cu rama noua
Ktarama de metal
cat zabala de la cal,
Si trei blooze cu sclipici,
si adidasi cu "arici"
Un mobil de la Vertu ,
k sa tzi moara dooshmanu'"
- Ati bagat la mansarda, mici fraeri cokliti ce sintetzi?
- Da, mamook. Tu doote la mall, avem noi grija! Hai, paaaaa, te poooop, kisses :X:X:X
Si kpra pleaca. Loopool era insa dupe zid. Smekerul, kre era numa figuri plin cluburi, moorea de foame. Si le puse gand rau celor 3 yezi. Si-a dres vocea si a inceput sa kante la usha:
- 3 yezi bulangii,
ma imbrak la D &G…
Yedool mare, bocna de fraer, a sarit sa deschida usha. Lui ii ajunsese ca cineva zicea "D&G" la usha. Restul nu mai konta. Ceilalti doi i-au zis insa:
- Frate, fratiorul meu, nu auzi k vocea de la usha e groasa??? Mama are voce doolcik.
Nervos, loopul a mers la tunning sa-si dea mai incet bashii la voce. Si s-a intors. Si a inceput din nou sa kante.
Fraerul mare iar a sarit ff horatat sa deschida usha. Probabil de pliktysealaaaaa. Ceilati doi, si-au dat seama orikat de fraeri ar fi fost, k ala mare traieste in loomea lui. Si s-au askuns. Unul in semineu, celalat sub patul kprei, batut in kristale swarovsky. Ala mare a deskis usha, loopool nu a stat pe ganduri si l-a mankt. Apoi s-a pus pe pat. Sa-si faca digestia. Dar de la un flok de blana ce i-a intrat in nas, l-a luat stranutul. Yedool mijlociu, askuns sub pat, i-a zis:
- Hey, buah, snoof snoof, ai grije d tne!
Loopool l-a extras binishor de sub divan si l-a mankt shi pe el. Apoi le-a looat kptatzanile si le-a pus in geam. Sa o fraereasca pe kpra. Shi a plekt.
Vine kpra de la mall. Incepe sa knte, ala mic ii deschide si-i zice ce s-a intamplat. Kpra se enerveaza maxim, ii cad dekt kateva lakrimi si spune:
- Ii iau glanda la bulangiu!
Il soona pe mobil si-i spune:
- Loopoole, sti k te ioob3sk ff mooooolt, hai sa bem ceva, vreau sa traiesk klipa cu tine! Mercic! Loopool vroia de moolt sa o fak pe kpra, ashea ca nu a mai stat pe gandoori. Si a fugit la vila ei din Pipera. Kpra i-a deskis usha, l-a invitat sa stea pe canapeaua cu swarovsky si a dat drumul l-a super skoola audio din living. Loopool a inceput sa askoolte, apoi sa urle, sa-i dea sangele pe nas si a murit in kinuri. De ce?
Capra, dragii moşului, îi pusese un cd cu versiunea originală a poveştii lui Ion Creangă. Care suna cam aşa:"…Ticălosul şi mangositul! Ei las' că l-oiu învăţa eu minte. Înca se rânjea la mine câtodată şi-mi făcea cu măseaua. Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el. N-am sărit peste garduri niciodată. Ei taci, cumetre, că te-oiu dobzăla eu! Cu mine ţi-ai pus boii în plug? Apoi ţineminte, că ai să-i scoţi fără coarne!"
Mult peste puterea de concentrare a hapsânului lup. Creierul lui nu a facut faţă avalanşei ce se revărsa neîndurator din boxe. Şi a crăpat.
-------------------------------------------------------
Da, stimabililor. Aşa sunau poveştile odată ca niciodată. Cam cum e fragmentul ce l-a ucis pe lup. Iar pentru viitor au neşansa de a fi scrise cam ca începutul poveştii mele. Asta in cazul in care poveştile mai au un viitor.

Fuse şi se duse

Da, am votat. Nu mă scuz şi nu mă acuz. La fel cum nu am nimic de spus în privinţa celor care nu au votat. E o chestiune de alegere proprie, de liber arbitru.
Nu am putut să nu sesizez că tânărul Eugen Barbu nu a avut decât de pierdut din alianţa sa cu PSD: a adus voturi, dar nu s-a ales cu nimic.
Mă rog, nu sunt eu în măsură nici să înţeleg, nici să dezbat modul de votare şi de împărţire a câştigului. E clar că "cine-mparte, parte-şi face"!
Dar poate că pentru domnul Barbu va fi în stare să fructifice această experienţă şi poate o va folosi în viitor pentru a face CEVA. Are patru ani la dispoziţie să ne arate că îi pasă mai mult decât piţipoancelor blonde cu aspiraţii de negresă, care, deşi nu le-a păsat nici cât negru sub unghie, "s-au ales".
Sper ca această luptă pierdută să nu îl fi dezgustat în aşa măsură încât să renunţe la întregul război. Ci doar la alianţe neinspirate.
Cu stimă!

Povestea şoricelului

Un şoricel privi din crăpătura sa din perete şi îi văzu pe ţăran şi pe nevasta acestuia deschizând un pachet.
- Ce mâncare să fi adus oare? se întrebă şoricelul... Cu groază îşi dădu repede seama că era o capcană.
Şoricelul se strecură cu mare grijă în curtea animalelor şi dădu alarma:

- E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Găina cotcodăci şi se înfoie, ridică apoi capul şi îi spuse:
- Domnule Şoarece, vad bine că acest lucru te afectează, dar pentru mine el nu are nici o relevanţă. Nu pot permite ca acest lucru să mă afecteze.

Şoricelul se întoarse atunci înspre porc şi îi spuse:
- E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Porcului îi fu milă de el, dar răspunse:
- Îmi pare foarte, foarte rău, Domnule Şoarece, dar tot ce pot să fac este să mă rog. Te asigur că te vei găsi în rugăciunile mele.

Şoricelul merse atunci la vacă şi îi spuse:
- E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Vaca îi spuse:
- Vai! Domnule Şoarece, îmi pare foarte rău pentru tine, dar chiar nu este o urgenţă pentru mine.

Şi aşa se întoarse şoricelul în casă, cu capul plecat şi cât se poate de amărât, pentru a înfrunta de unul singur capcana pusă de ţăran.
În chiar noaptea aceea în casă se auzi un zgomot... Cum ar fi zgomotul produs de o capcana în care s-a prins un şoricel. Nevasta ţăranului se repezi să vadă ce s-a prins. Pe întuneric, ea nu îşi dădu seama că în capcană îşi prinsese coada un şarpe veninos. Şarpele o muşcă pe nevasta ţăranului. Ţăranul o duse cât putu de repede la spital, şi când o aduse acasă, ea mai avea încă febră.
Oricine ştie că cel mai bun tratament împotriva febrei este supa proaspătă de pui, aşa că ţăranul luă un cuţit şi se duse în curtea păsărilor, ca să facă rost de principalul ingredient pentru supă.

Dar nevasta lui nu se însănătoşi, aşa că prietenele şi vecinele ei veniră să o îngrijească şi stăteau cu ea mai toată ziua. Pentru a le da de mâncare, ţăranul fu nevoit să taie porcul.

Nevasta ţăranului nu se mai însănătoşi, şi muri la scurt timp.
La înmormântare veni multă lume, iar ţăranul trebui să taie şi vaca pentru a-i hrăni pe toţi. Şoricelul se uita din crăpătura lui din perete, cuprins de tristeţe.

Aşa că data viitoare când auzi că cineva se confruntă cu o problemă şi tu ai impresia că acest lucru nu te priveşte, adu-ţi aminte:

Când unul dintre noi este ameninţat, cu toţii suntem expuşi unui risc.

Suntem cu toţii implicaţi în această călătorie numită viaţă. Trebuie să avem grijă unii de alţii şi să facem un efort în plus pentru a ne încuraja unii pe alţii.
ADU-ŢI AMINTE... FIECARE DINTRE NOI ESTE UN FIR VITAL ÎN TAPIŢERIA ALTEI PERSOANE: VIEŢILE NOASTRE SE ÎNTREŢES ŞI ACEST LUCRU NU ESTE ÎNTÂMPLĂTOR.
Unul dintre cele mai bune lucruri din lumea asta de care te poţi ţine strâns este un prieten.