Ciocolata amăruie - Art Boutique v 6 18-19 iunie 2011

Și a fost târgul... pentru alții, a fost o afacere. Alții, au vândut bine. Eu, am rămas fără cărți de vizită. Și fără mulți dintre cercei. În rest, cred că mărgeluțele nu se prea caută. Așa mi s-a părut mie. Sau poate doar mărgeluțele făcute de mine. 


Acesta a fost standul meu



Fesurile făcute de mama, care au fost apreciate, dar nu cred că e momentul pentru vânzarea lor



Quilling și origami



Cerceii de succes, care aproape ca mi-au scos taxa de participare (pe lângă aceștia, am mai făcut alte câteva perechi la fața locului, dar care nu au mai fost fotografiați)



În Revista Atelierul am citit ceea ce a zis un om mai deștept decât subsemnata, ceva care parafrazat vine cam așa: anume că dacă faci ceva și ai un client, ai o afacere, iar dacă nu ai clienți, atunci ceea ce faci se numește hobby. Concluzia e că eu rămân la hobby, adică fac ceea ce fac de plăcere, nu ca să vând. Adică, eu vând, dar ceea ce vând eu, nu se cumpără. 


Însă o reală plăcere mi-a făcut să le arăt unor băieți  cum se fac semnele de carte din origami. Sunt impresionată de copiii care știu și vor să facă și altceva decât calculator și televizor. Iar când au și puțină înclinație, este deja o satisfacție. Iar a doua zi, cand am primit mulțumiri și în plus și poze din partea mamei, am rămas mută de uimire. Și cireașa de pe tort a fost acest articol. Nu pot decât să mă bucur pentru mine.


Astfel că în urma târgului am rămas cu un gust de ciocolată amăruie (care îmi place, dar în cantități nu prea mari și dacă se poate, combinată cu cremă de mentă sau cu marțipan). Cred că o să merg acasă și o să mănânc tot oul de marțipan tras în ciocolată. Cam 200 de grame.