Programul a fost coordonat de istoricul de artă Monika Wucher și artistul Christoph Rauch, amândoi din Germania. La final, trebuia să obținem o hartă cromatică a orașului. (Astfel se explică tura cu ocazia căreia am făcut fotografiile de-acum două zile. Ideea era să ne plimbăm prin oraș și să ne alegem o culoare pe care apoi s-o transpunem cu acrilic sau tempera pe carton. Evident, trebuia să documentăm - fotografic sau schițat sau scris - alegerea făcută.
Probabil am fost singura participantă fără pic de talent la pictură - dar cu câte fumuri în cap.... și mai ales cu cât curaj! M-au eclipsat o mulțime de adolescenți de la Liceul de Artă... da, am pictat cot la cot cu ei. Ah, na! Ei au pictat... eu am... visat. A fost o reală plăcere să fiu printre ei, deși doi la un loc tot nu adună vârsta mea. Eu, năucă de cap cum sunt, am rezonat cu ceea ce doreau coordonatorii și cu tema cursului. Mie doar un deget să îmi dai, ca mă ocup eu de restul mâinii. În contrast, copiilor acestora - extrem de talentați - li se pun din păcate mult prea multe limitări. Da, sunt de acord (oarecum) cu faptul că trebuie să învețe anumite tehnici, anumite chestiuni teoretice. Dar nu li se dă frâu liber. În prima zi, au plecat de-a caii prin oraș, s-au întors și s-au pus pe treabă. Au rezultat niște reproduceri splendide ale unor elemente care i-au impresionat. Sau pur și simplu și-au ales un element pe care să-l reproducă sau să-l transpună pe hârtie - cu mai multă sau mai puțină intervenție.
Pe mese se pot observa câteva schițe - printre pahare, farfurii, pensule, ochelari ...
Sau așa
Sau așa
Sau așa
În final, schițele din prima zi s-au montat pe un panou central
încadrat de fotografiile de documentare
la stânga
și la dreapta
Eu am ales ca pată de culoare Casa Județeană de Asigurări de Sănătate, care îmi zgârie retina de câte ori trec pe Mihai Viteazu. Reprezentarea mea se vede în poza de mai sus pe panoul central la mijlocul rândului de jos. (nici măcar nu au vrut să o includă - sabotorii).
Apoi, când coordonatorii au înțeles cu cine și cu ce material uman lucrează, s-a făcut lumină în sat și s-a trecut la tema efectivă a proiectului: harta cromatică a orașului. S-a mai făcut o plimbare până în Parcul Tineretului și mai departe până la gară (eram ferm convinsă că Gara din Sibiu - anume clădirea - e galbenă !!!) după care fiecare dintre participanți și-a ales o culoare pe care a reprodus-o cât mai bine a putut pe un pătrat de carton.
Christoph Rauch a participat activ la realizarea proiectului
Hartista mamii (m-a făcut mama hartistă (da, pozam doar, că pătratul meu era deja gata))
și pata mea de culoare cu care am contribuit la hartă (am vrut să se numească Overall Bin Blue sau Albastru salopet' / Overall' Blue / Latzhos' Blau dar a ajuns Collar Blue - care mie nu-mi spune nimic)
Ideea mea a fost declanșată de tomberonul Dorelelor și de salopetele Doreilor din Parcul Tineretului
Apoi s-a trecut la aranjarea culorilor.
Întâi așa
Apoi așa
Dar având senzația că mergi la zugrav să alegi culoarea pentru renovarea unei camere, am decis ca petele de culoare să fie cartografiate: am așezat harta Sibiului în dreapta și fiecare și-a aranjat pătratul de culoare în funcție de locul de inspirație.
În final, la vernisaj, harta cromatică a Sibiului a arătat astfel (am adăugat detalii pe poză, la petele ce mi le-am amintit)
În final, am avut sentimentul unui consens în ciuda diferenței de vârstă: și eu și adolescenții aveam senzația că vom fi apostrofați că după trei zile am făcut și noi câte un pătrat colorat (care în afara ansamblului nu are absolut nici o semnificație) - eu de tata, ei de domnul profesor.
Semnat: VanG
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu