Pana deunazi, am avut un sef. Nu, revin... Lucrez la o firma romaneasca, dar "apa de la robinet" curge de pe alte meleaguri... Pana deunazi am avut un sef. Da, ca voi toti, am avut si noi un sef. Si, poate nu ca voi toti, am avut un sef tiran. Era la noi ca in comunism: noi o cam scaldam, adica munceam, dar nu prea mult, ca strica la ten. Daca vre-o oala se spargea, evident ca noi eram de vina. Comunicarea intre noi, negrii mititei de pe plantatie si "ei" se facea prin intermediul sefului. Nimeni nu avea voie sa vorbeasca in particular cu "ei" fara stirea si acordul sefului. Si asa, pana intr-o buna zi, cand a venit Revolutia. Si hopa-sa, am ramas fara sef. Nu, nu l-am impuscat. A fost "convins" sa-si dea demisia... Dupa aceea, vazand cum se pune problema, am vrut si noi ceilalti sa "ne dam demisia"... Dar acel caz a fost cu totul si cu totul special si la noi evident ca nu se aplica... Si asa am ramas in mica noastra democratie, fara nici un sef, noi de capul nostru, in comunicare constanta, deschisa si incurajata cu capitalismul roditor si exploatator... Caci da, de cand am ramas in mica noastra enclava, republica sau plantatie, muncim ca hotii de cai pentru imperialistii occidentali... (o mica paranteza: era candva la Divertis o glumita in care un satean filorus, care prin '48 astepta americanii, intre timp a fost convins de rusi ca aceia nu vor veni, le canta americanilor: "Imperialist american, cade-ti-ar bomba-n ocean"!)
Nu vi se pare cunoscut scenariul?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu