Eram la un curs la Bucureşti (da, cam ca domnul Goe, să nu mai rămân repetentă, Mamiţa s-a decis să mă ducă la Bucureşti, cu jumătatea mea cu tot, pentru un curs). Şi stând la curs cu telefonul pus pe silenţios, ca să nu dau dovadă de ciobănism, simt la cocis vibraţii. În pauză, mă uit să văd cine e. Număr necunoscut, deci... mi-am zis: o fi greşală.
A doua zi, în jurul aceleiaşi ore, din nou vibraţii în zona coxo-sacrală. În pauză, mă uit, acelaşi nr. din ziua precedentă. Mi-am zis, hai să văd cine e. Sun. Mi se spune de la capătul 'firului': 'Sunt de la X firmă de curierat. Doamnă, de când vă sun să vă aduc un colet. Vă tot sun şi nu vreţi să-mi răspundeţi' şi îşi continuă omul apostrofa, de mă simţeam deja vinovată. Cu toate că mă sunase o singură dată, cu o zi înainte. Şi îi spun că nu sunt în Sibiu, că mă întorc luni şi îl întreb dacă poate ţine coletul până luni. Amabil, îmi spune că e în ordine şi începe iar apostrofa. Că el, după 5 zile, trimite coletul înapoi, că dacă nu i se răspunde lui la telefon... bla-bla.
Încerc să-i spun că nu puteam vorbi la telefon că eram într-o şedinţă şi... aici fac gafa: dacă nu ştiu numărul, nu prea sun înapoi. Parcă i-am dat foc: 'Doamnă, să vă băgaţi numărul meu de telefon în memorie, să ştiţi altădată când vă sun, că dacă nu, eu trimit coletul înapoi... etc etc'
Evident că după terminarea conversaţiei am şi memorat numărul, de teamă ca nu cumva să mă prindă data viitoare pe picior greşit...
Aşa am fost certată de un curier.
ACTUALIZARE: Acum mă sună, de pe alt număr de telefon, nici măcar nu mai întreabă dacă sunt eu sau nu, ci doar să mă anunţe că iar am un colet. :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu