Şi din nou: Poşta Română

Am făcut un colet pentru o prietenă. L-am ambalat într-o cuite de carton şi m-am prezentat la Oficiul 9.
O doamnă numai zâmbet, când i-am solicitat un formular de trimitere colet, mi-a răspuns foarte furmos: 'Cum să nu! Poftiţi, vă rog!'
Eu, mască.
Completez formularul şi revin la ghişeu. Aceeaşi doamnă draguţă îmi spune cu zâmbetul pe buze că nu crede că poate prelua coletul pentru că are o reclamă pe cutie. Dar, la fel de zâmbitoare şi binevoitoare îmi sugerează să trimit coletul cu livrare la domiciliu. O întreb cât costă şi zice vreo 5 lei. Cu gandul la prietena care urmează să nască peste o lună, am zis: în regulă, cu livrare la domiciliu. Îmi procesează REPEDE trimiterea, îmi răspunde că în 3-4 zile ajunge la destinatar, îmi comunică preţul de 5,70 lei şi îmi atrage atenţia să rămân să-mi dea chitanţa. Eu, uimită de serviciile oferite, cu gândul: iată că se poate, probabil că am avut şi eu o mică parte în această schimbare... şi siderată îi întind 6 lei.
Şi, ca să îşi câştige pe drept încă un post în blogul ăsta, doamna oficiantă nu a avut nici măcar intenţia, un gest măcar, de a-mi înmâna restul de 30 de bani...