(O vedeți ce harnică e?)
Se afișează postările cu eticheta ciocolată amăruie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ciocolată amăruie. Afișați toate postările
joi, 11 iulie 2013
miercuri, 10 iulie 2013
vineri, 17 mai 2013
Dreptul la replică
Parcă cerându-și dreptul la replică, după ce a văzut pozele de acum câteva zile, parcul Sub Arini mi-a scos în cale florile emoționate și îmbujorate ale acestui castan:
Asta e lecția naturii:
Voi mi-ați lăsat asta:
Eu (adică PARCUL) vă răspund așa:
vineri, 26 aprilie 2013
Sibiu, oraș european - păcat că e locuit...
Ne mândrim cu Capitala Culturală - demult apusă, ne fălim că suntem oraș european, ne batem cu pumnul în piept că la noi se zice Bună ziua și Mulțumesc.
Mai nou, în parcarea din fața Stadionului Municipal, în dreptul postului de Poliție Locală, s-a mutat promenada. Vrei să fii văzut (nu îmi dau seama exact de către cine), e musai să intri cu mașina în parc, iar la plecare să pleci în trombă și cu minim 4000 de turații la motor. Altfel, e ca și când nu ai fost acolo.
Alergăm, bicilcim, facem mișcare, mâncăm semințe, dar după noi, potopul! Și toate sub nasul Poliției Locale!
Iată cum arată în fiecare dimineață Parcul Sub Arini - mândria verde a orașului!
- Ce oraș frumos! zicea artistul...
Vă doresc vizionare plăcută până la ultima poză! Merită!
Oare care e soluția? Să le desenăm pe asfalt niște ținte? Și să-i provocăm la un concurs: cine scuipă cele mai multe coji în același loc, câștigă admirația colegilor de treaptă?
Niște șervețele, că sunt biodegradabile...
Ia să ne apropiem... pfui! Bine măcar că a avut bunul simț să se șteargă... ce-ar fi zis lumea dacă umbla neșters... Nu-i așa că arată ca un șerpișor? Noroc că e biodegradabil!
Eh, doar două coșuri de gunoi la 10 m distanță... cam mult... lasă că aruncăm aici sub bancă. Nu vede nimeni!
Mulțumesc pentru atenție! O zi bună să aveți și plimbare plăcută!
Mai nou, în parcarea din fața Stadionului Municipal, în dreptul postului de Poliție Locală, s-a mutat promenada. Vrei să fii văzut (nu îmi dau seama exact de către cine), e musai să intri cu mașina în parc, iar la plecare să pleci în trombă și cu minim 4000 de turații la motor. Altfel, e ca și când nu ai fost acolo.
Alergăm, bicilcim, facem mișcare, mâncăm semințe, dar după noi, potopul! Și toate sub nasul Poliției Locale!
Iată cum arată în fiecare dimineață Parcul Sub Arini - mândria verde a orașului!
- Ce oraș frumos! zicea artistul...
Vă doresc vizionare plăcută până la ultima poză! Merită!
Oare care e soluția? Să le desenăm pe asfalt niște ținte? Și să-i provocăm la un concurs: cine scuipă cele mai multe coji în același loc, câștigă admirația colegilor de treaptă?
Niște șervețele, că sunt biodegradabile...
Ia să ne apropiem... pfui! Bine măcar că a avut bunul simț să se șteargă... ce-ar fi zis lumea dacă umbla neșters... Nu-i așa că arată ca un șerpișor? Noroc că e biodegradabil!
Eh, doar două coșuri de gunoi la 10 m distanță... cam mult... lasă că aruncăm aici sub bancă. Nu vede nimeni!
Mulțumesc pentru atenție! O zi bună să aveți și plimbare plăcută!
joi, 9 august 2012
luni, 20 iunie 2011
Ciocolata amăruie - Art Boutique v 6 18-19 iunie 2011
Și a fost târgul... pentru alții, a fost o afacere. Alții, au vândut bine. Eu, am rămas fără cărți de vizită. Și fără mulți dintre cercei. În rest, cred că mărgeluțele nu se prea caută. Așa mi s-a părut mie. Sau poate doar mărgeluțele făcute de mine.
Acesta a fost standul meu

Fesurile făcute de mama, care au fost apreciate, dar nu cred că e momentul pentru vânzarea lor

Quilling și origami

Cerceii de succes, care aproape ca mi-au scos taxa de participare (pe lângă aceștia, am mai făcut alte câteva perechi la fața locului, dar care nu au mai fost fotografiați)

În Revista Atelierul am citit ceea ce a zis un om mai deștept decât subsemnata, ceva care parafrazat vine cam așa: anume că dacă faci ceva și ai un client, ai o afacere, iar dacă nu ai clienți, atunci ceea ce faci se numește hobby. Concluzia e că eu rămân la hobby, adică fac ceea ce fac de plăcere, nu ca să vând. Adică, eu vând, dar ceea ce vând eu, nu se cumpără.
Însă o reală plăcere mi-a făcut să le arăt unor băieți cum se fac semnele de carte din origami. Sunt impresionată de copiii care știu și vor să facă și altceva decât calculator și televizor. Iar când au și puțină înclinație, este deja o satisfacție. Iar a doua zi, cand am primit mulțumiri și în plus și poze din partea mamei, am rămas mută de uimire. Și cireașa de pe tort a fost acest articol. Nu pot decât să mă bucur pentru mine.
Astfel că în urma târgului am rămas cu un gust de ciocolată amăruie (care îmi place, dar în cantități nu prea mari și dacă se poate, combinată cu cremă de mentă sau cu marțipan). Cred că o să merg acasă și o să mănânc tot oul de marțipan tras în ciocolată. Cam 200 de grame.
Acesta a fost standul meu
Fesurile făcute de mama, care au fost apreciate, dar nu cred că e momentul pentru vânzarea lor
Quilling și origami
Cerceii de succes, care aproape ca mi-au scos taxa de participare (pe lângă aceștia, am mai făcut alte câteva perechi la fața locului, dar care nu au mai fost fotografiați)
În Revista Atelierul am citit ceea ce a zis un om mai deștept decât subsemnata, ceva care parafrazat vine cam așa: anume că dacă faci ceva și ai un client, ai o afacere, iar dacă nu ai clienți, atunci ceea ce faci se numește hobby. Concluzia e că eu rămân la hobby, adică fac ceea ce fac de plăcere, nu ca să vând. Adică, eu vând, dar ceea ce vând eu, nu se cumpără.
Însă o reală plăcere mi-a făcut să le arăt unor băieți cum se fac semnele de carte din origami. Sunt impresionată de copiii care știu și vor să facă și altceva decât calculator și televizor. Iar când au și puțină înclinație, este deja o satisfacție. Iar a doua zi, cand am primit mulțumiri și în plus și poze din partea mamei, am rămas mută de uimire. Și cireașa de pe tort a fost acest articol. Nu pot decât să mă bucur pentru mine.
Astfel că în urma târgului am rămas cu un gust de ciocolată amăruie (care îmi place, dar în cantități nu prea mari și dacă se poate, combinată cu cremă de mentă sau cu marțipan). Cred că o să merg acasă și o să mănânc tot oul de marțipan tras în ciocolată. Cam 200 de grame.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
