Pagina 5 - Set alb-verde (spirală plată)

Pagina 4 - de vanzare

Set VESELIA PĂPĂDIILOR

La purtare:

Detaliu piesă centrală:

Detaliu închizători/tortiţe:

Un zâmbet pentru voi:

Pagina 3 - adjudecat

Set compus din colier, brăţară şi cercei

purtat arată astfel:

Pagina 2 - de vânzare

alt colier

purtat aşa:

sau aşa:

Pagina 1 - nu e de vânzare

COLIER PENTRU MAMA

purtat arată astfel:

The one and only Poşta Română!!!

Revine în forţă, cea mai iubită companie naţională: Poşta Română. Vrând-nevrând, am nevoie de ei. Şi tot sper la mai bine. Dar nu se poate şi gata!

Am avut de trimis un mic pacheţel la o destinatară căreia nu-i este tocmai uşor să se deplaseze până la oficiul poştal de care aparţine. Şi poate nu tocmai deplasarea e problema, ci operativitatea serviciilor şi timpul pierdut la ghişee. Aşa că am apelat la un serviciu oferit de Poşta Română, anume la FACTAJ, prin care trimiterea este dusă - evident contra cost - până la uşa destinatarului. Preţul normal al trimiterii mele ar fi fost vreo 2 lei şi câţiva bani, iar prin Factaj, a fost aproape 5 lei. Am mai tirmis odată astfel şi în 2 zile coletul a fost la uşa destinatarului, ceea ce m-a uimit şi mi-a dat puţină speranţă. Astfel că, într-o zi de luni mă prezint la oficiul poştal şi depun coletul pentru Factaj, plătesc suma de 5 lei, comunic destinatarei că "e pe vine" coletul şi să fie atentă. Joi, luăm legătura să vedem dacă a ajuns coletul. BA. Am lăsat pe vineri intervenţia la Poştă, ca să dăm timp serviciului să-şi facă "serviciul". Vineri - tot nimic. Destinatara, disperată, întrucât conţinutul coletului are valoare sentimantală. Aşa că, sun la oficiul din Sibiu să aflu dacă a plecat măcar coletul. Doamna de aici mă asigură că a lecat de la ei şi că trebuie să fie măcar la oficiul de destinaţie. Eu i-am specificat că mă aşteptam ca deja să fie la destinatar, întrucât, înainte de sărbători (perioadă aglomerată) a ajuns o trimitere similară în timp de 2 zile. Chiar şi dânsa a fost uimită de acest fapt.

Ei bine, mă îndrumă să comunic destinatarului să sune la serviciul TRANZIT din localitate să întrebe de colet. Zis şi făcut. Sună fata la respectivii, dă datele trimiterii şi ei îi zic: sunaţi peste o oră. După o oră şi ceva, ia legătura cu mine disperată că ăia nu mai sunt la servici, că e vineri şi că sigur nu mai răspund, că nu mai e nimeni acolo. Şi că ea ce să se facă, ea vrea coletul. Astea toate pe la ora 15 trecute fix. Eu îi zic să stea liniştită, că Poşta Română nu are zi scurtă vinerea. Şi sun eu. Răspunde o doamnă şi îi zic că vreau să vorbesc la TRANZIT. Doamna răcneşte în receptor probabil 'tranzituuuuu!!!!' (am crezut că e o glumă). Îniţial mi s-a părut că a strigat un nume propriu: Pasnicu. Mă gândeam că cine ştie pe cine îmi dă la telefon, dacă eu cer tranzitu' şi ea îmi cheamă pe Pasnicu. Culmea, chiar vine un omuleţ de la Tranzit şi îi spun tărăşenia, zice că ştie despre ce e vorba şi că nu ştie ce să mai facă, că el nu a găsit coletul. Şi mă roagă să sun peste încă o oră, când îi vine şeful, "Că poate şefu ştie să caute mai bine!". Ce să-i zic omului? Prima idee care mi-a încolţit în minte a fost: da' dumneata de ce nu şii să cauţi ca şefu'? Dar am lăsat-o ca el. Mi-a dat un nume şi o oră când să sun, m-am asigurat că ei mai sunt la servici la ora aceea (16 jumate trecute fix, într-o zi de vineri) şi am mai aşteptat.

La ora stabilită, sun din nou, cer cu şeful de la Tranzit care îmi zice că ştie de problemă, dar că pachetul nu e de găsit. Că trebuie să fac reclamaţie la Oficiul de expediţie. Îi mai dau odată datele de expediţie şi îi repet că pachetul e la Factaj. Când aude omul, zice "daţi-mi un număr de telefon şi revin eu, că mai trebuie să mai caut undeva." În nici 5 minute, mă sună tânărul şi-mi zice că a găsit coletul. Că e la oficiul cutare, că dacă vrea destinatarul să meargă să îl ridice atunci dupămasa, dacă nu i-l trimite el luni, că sâmbătă ei nu lucrează. Şi zice: "da' la oficiul dvs. doamna a scris FACTAJ pe colet?" Îi răspund că întâmplător am observat când a scris doamna, cu toate că nu e treaba mea să văd ce face dânsa dincolo de ghişeu. Şi ce replică îmi dă el: că poate nu o fi scris citeţ şi nu s-a văzut la sortare. În final i-am ulţumit că mi-a găsit coletul şi că rămâne coletul la ei, că eu am plătit serviciul ca să-l livreze la domiciliu, că dacă destinatarului îi era simplu să se deplaseze, atunci îl trimiteam în regim normal. Aşa că, să facă bine să i-l ducă. Aşa că s-au liniştit apele, am liniştit-o pe prietena mea că s-a găsit coletul şi că luni va intra în posesia lui.

Din episodul următor nu vă putem da secvenţe, dar cu siguranţă serialul continuă, întrucât văd că Poşta Română vrea reclamă...

Poşta Română loveşte din nou

Nu pot să cred (dar nici nu mă mai mir): un timbru pentru o scrisoare trimisă în judeţul vecin costă 1 leu.
Un timbru pentru o scrisoare adresată fraţilor noştri de peste Prut e 80 de bani!!!

Se poate şi la noi...

Acum vreo două luni, amantul căţeluşelor noastre (16 ani!!!) a fost lovit PE TRECERE DE PIETONI de către un nemernic, de către un bizon, aşa să-i ajute şi lui Doamne-Doamne! Având în vedere vârsta matusalemică pentru un căţel aproape vagabond, Pichi fie a avut mult noroc, fie e un căţel extrem de isteţ.
Şi cum bizonul l-a lovit rău de tot, i-a făcut piciorul stâng din faţă terci (pare scârbos? mai scârbos decât existenţa bizonului cu pricina, care putea la fel de bine să dea peste un copil sau peste un trecător oarecare?)
Şi doi oameni şi-au propus să-l ducă la medic. Era programat pentru joi, însă miercuri nu a mai fost de găsit. Cu toţii ne-am gândit că s-o fi dus bietul să moară undeva, ascuns, singur.
*************************
La sfârşit de săptămână (sună a emisiune de divertisment de pe vreamea cealaltă) cine credeţi că apare la noi la poartă??? Chiar el, unul, unicul, singurul: PICHI!!! Matusalem al patrupedelor! Acest highlander, acest MacLeod canin! Căţeluşul şchiop - doar în trei roţi, dar ALIVE AND KICKING!
Dă Doamne înzecit celor care şi-au făcut milă de bietul Pichi şi i-au dat zile (se pare că nu i s-a terminat mosorul cu papiotă...)
O fi el în trei roţi, dar nu a ezitat să vină să-şi vadă 'fetele lui'.

Dacă voi reuşi să-l prind în fotografie, am să îl prezint tuturor!

ATENŢIUNE NAŢIUNE! IATA-L PE UNICUL ŞI INEGALABILUL... CUŢU ŞCHIOP... PICHI!!!

P.S. Da' cercel albastru nu are...

P.S. Căţeluşele noastre sunt în călduri şi ghiciţi cine e pretendentul cel mai de seamă şi cel mai potent?

Şi din nou: Poşta Română

Am făcut un colet pentru o prietenă. L-am ambalat într-o cuite de carton şi m-am prezentat la Oficiul 9.
O doamnă numai zâmbet, când i-am solicitat un formular de trimitere colet, mi-a răspuns foarte furmos: 'Cum să nu! Poftiţi, vă rog!'
Eu, mască.
Completez formularul şi revin la ghişeu. Aceeaşi doamnă draguţă îmi spune cu zâmbetul pe buze că nu crede că poate prelua coletul pentru că are o reclamă pe cutie. Dar, la fel de zâmbitoare şi binevoitoare îmi sugerează să trimit coletul cu livrare la domiciliu. O întreb cât costă şi zice vreo 5 lei. Cu gandul la prietena care urmează să nască peste o lună, am zis: în regulă, cu livrare la domiciliu. Îmi procesează REPEDE trimiterea, îmi răspunde că în 3-4 zile ajunge la destinatar, îmi comunică preţul de 5,70 lei şi îmi atrage atenţia să rămân să-mi dea chitanţa. Eu, uimită de serviciile oferite, cu gândul: iată că se poate, probabil că am avut şi eu o mică parte în această schimbare... şi siderată îi întind 6 lei.
Şi, ca să îşi câştige pe drept încă un post în blogul ăsta, doamna oficiantă nu a avut nici măcar intenţia, un gest măcar, de a-mi înmâna restul de 30 de bani...

Alte felicitări

Încă nişte felicitări făcute de Horia pentru Crăciunul acesta.
Cum zice el: "pentru cunoscuţii noştri". Primele trei, însemnate cu numele lui, sunt pentru doamnele de la Grădiniţă... dedicate special.



Şi acestea sunt toate pentru anul ăsta.

Letters from Santa Claus for Kids at Christmas with the NSPCC

Letters from Santa Claus for Kids at Christmas with the NSPCC

click the link...

Update: a venit scrisoare de la Moşu... pentru Horia. Cam prin 24 noiembrie

Felicitări de Crăciun

Făcute de fiu-meu sub supravegherea atentă a unui adult. :)

Din puţa gândirii

propensiunea spre perenitate a autorului frizează inefabilul

= înclinaţia spre eternitate a autorului e pe punctul să atingă nebunia fără a putea fi exprimată în cuvinte

M-am dat mare în chiloţi mici

Dimineţile mi le petrec împreună cu 'Răzvan şi Dani' la Antena 1. Şi în cadrul emisiunii se organizează fel şi fel de concursuri cu telespectatorii pe bază de mesaje electronice. Într-o bună dimineaţă au lansat un concurs pentru care trebuia ca telespectatorii să trimită poze cu ei înşişi în Londra. Şi, întrucât sunt fericita posesoare a câteva poze cu mine în Londinium, am trimis şi eu. Ca o isteaţă ce sunt, în mesajul care însoţea pozele am scris că ÎMI urez mult succes. În spiritualitatea mea incomensurabilă de măgar, am vrut să scriu că le urez şi lor 'succesuri'. Am ştes şi am înlocuit cu un mesaj simplu de succes, doreinduţle lor ceea ce mi-am dorit şi mie. Şi ce mai înger păzitor am avut!!! În multa mea înţelepciune am trimis mailul la o adresă scrisă greşit: în loc de neatZa am scris neata. Ei, probabil că sunt păţiţi cu de-alde mine, aşa că au creat şi o adresă cu neata care probabil înaintează mesajele la adresă oficială şi dă un mesaj automat de răspuns care sună astfel:

"Neatza!
am primit emailul tau :)
dar te rugam ca de acum inainte sa folosesti cu aceeasi incredere neatZa@antena1.ro
O zi frumoasa sa ai,
Echipa"

Dacă rămâneam spirituală aşa cum am vrut iniţial? Oricum, am pornit cu dreptul în competiţie...
ÎMI doresc 'succesuri'... ce să mai zic?
Iată şi pozele cu care m-am înscris în concurs.

Greucenii

De! zmeule viteaz, vino să ne batem, în săbii să ne tăiem, în suliţi să ne lovim, ori în luptă să ne luptăm.

Pentru că avem şi noi cu ce să ne lăudăm!

Atunci

vs

Acum

vs

ps imaginile sunt luate de pe net.

Compania Naţională Poşta Română - nu doar eu

Colegul nostru a primit şi el un colet... A călătorit coletul din Anglia până în Sibiu 8 zile, iar de la Oficiul din Ştrand până pe Crişanei avizul a făcut 10 zile!!!
Genial!

Am fost apostrofată

Eram la un curs la Bucureşti (da, cam ca domnul Goe, să nu mai rămân repetentă, Mamiţa s-a decis să mă ducă la Bucureşti, cu jumătatea mea cu tot, pentru un curs). Şi stând la curs cu telefonul pus pe silenţios, ca să nu dau dovadă de ciobănism, simt la cocis vibraţii. În pauză, mă uit să văd cine e. Număr necunoscut, deci... mi-am zis: o fi greşală.
A doua zi, în jurul aceleiaşi ore, din nou vibraţii în zona coxo-sacrală. În pauză, mă uit, acelaşi nr. din ziua precedentă. Mi-am zis, hai să văd cine e. Sun. Mi se spune de la capătul 'firului': 'Sunt de la X firmă de curierat. Doamnă, de când vă sun să vă aduc un colet. Vă tot sun şi nu vreţi să-mi răspundeţi' şi îşi continuă omul apostrofa, de mă simţeam deja vinovată. Cu toate că mă sunase o singură dată, cu o zi înainte. Şi îi spun că nu sunt în Sibiu, că mă întorc luni şi îl întreb dacă poate ţine coletul până luni. Amabil, îmi spune că e în ordine şi începe iar apostrofa. Că el, după 5 zile, trimite coletul înapoi, că dacă nu i se răspunde lui la telefon... bla-bla.
Încerc să-i spun că nu puteam vorbi la telefon că eram într-o şedinţă şi... aici fac gafa: dacă nu ştiu numărul, nu prea sun înapoi. Parcă i-am dat foc: 'Doamnă, să vă băgaţi numărul meu de telefon în memorie, să ştiţi altădată când vă sun, că dacă nu, eu trimit coletul înapoi... etc etc'
Evident că după terminarea conversaţiei am şi memorat numărul, de teamă ca nu cumva să mă prindă data viitoare pe picior greşit...
Aşa am fost certată de un curier.

ACTUALIZARE: Acum mă sună, de pe alt număr de telefon, nici măcar nu mai întreabă dacă sunt eu sau nu, ci doar să mă anunţe că iar am un colet. :)

Poşta Română revine în forţă

Am să îmi pierd minţile... De când cu experienţele anterioare cu Compania Naţională sus-numită, am făcut tot posibilul să evit serviciile lor de o calitate impecabilă, sublimă, dar care - calitate - lipseşte cu desăvârşire. Astfel că orice livrare am preferat s-o plătesc ceva mai scump, dar să-mi fie adusă la uşă, de un curier privat căruia să nu-i pese de prea multe detalii, decât să facă livrarea şi să-şi încaseze comisionul.
Astfel, am comandat nişte produse pe un site, produse pe care oricât m-am străduit, nu le-am găsit în magazin în Sibiu. Şi chiar am căutat. Pe site am selectat, ca de obicei, livrare prin curier rapid, mai scump cu cca 2 lei decât CN. Dar, decât să pierd vremea şi nervii pe la ghişee... mai bine plătesc 2 lei în plus şi mă caută ei pe mine. Când, ce să vezi, mă contactează administratorul site-ului respectiv:
- V-am livrat produsele solicitate prin Poşta Română.
- Auăleu... cum aşa? păi eu am ales livrare prin curier.
- Păi nu mai livrăm prin curier. Doar prin poştă.
- Şi opţiunea de pe site... ăăăă...
- Livrarea prin curier nu se mai face, dar pe site s-a uitat să se opereze modificarea.

...

Deja am prevăzut ce urma să se întâmple. Îi zic respectivei persoane că s-ar putea poşta să nu-mi elibereze coletul întrucât adresa pe care am dat-o e a firmei unde lucrez şi nu bate cu cea din buletin. Mi se sugerează o delegaţie sau împuternicire din partea conducerii firmei cu care să pot ridica produsele. Mă gândeam: cum să nu? Doamna Director exact de coletul meu nu mai poate. Şi, în nerozia mea, fac o încercare. Mă duc la poştă fără împuternicire, să-mi încerc norocul (ce-o fi ăla?). Deşi era cu plată ramburs, iar numele meu nu e chiar dintre cele mai răspândite, evident că 'oficianta' mă trimite să-mi fac rost de împuternicire, că nu poate da coletul oricui. Că, zice ea, cu numele ăsta pot fi atâtea persoane. Probabil şi profilul meu dădea de bănuit. Mă gândeam, da, cred ca multe persoane or fi Monika Silea...
A doua zi, solicit firmei o împuternicire. Mi se acordă. Mă gândeam ce s-o fi crucit Doamna Director când o fi văzut ce solicit eu. Şi victorioasă că totul a mers ca pe sfoară - fără să trag pe sfoară pe nimeni - mă îndrept spre oficiu să-mi ridic coletul. Îi înmânez 'oficiantei de serviciu' avizul, buletinul şi ÎMPUTERNICIREA semnată şi ştampilată. Îmi aduce femeia coletul şi când începe să proceseze datele, îmi zice:
- Împuternicirea NU îmi trebuie, pentru că livrarea e pe numele dvs.

NB: în 'colet' (a se citi 'plic') erau 6 m de sfoară cerată de-aia pentru coliere artizanale...

Cum îţi aşterni, aşa vei dormi

Aşa zice o vorbă românească. Şi pentru asta se pare că s-au inventat:

• perne pentru dormit pe spate
• perne pentru cei care dorm pe burtă
• perne pentru cei care dorm pe o parte

Oare cele din ultima categorie or fi împărţite la rândul lor în două tipuri: de stânga sau de dreapta?

Coincidenţe?

La mijlocul lunii august am plănuit o ieşire la o cabană în zona Bran. Nu voi da numele locului, pentru că nu merită. Am vrut sa mergem trei cupluri cu doi copii, pentru o noapte, adică de sâmbătă până duminică. Am întrebat dacă sunt camere libere, ni s-a comunicat că da, sunt. Când am făcut o momandă fermă, am primit următorul răspuns imbecil:

Pentru perioada solicitata de dumneavoastra, respectiv 15-16.08.2009 ( 1 noapte) va putem oferi 2 camere duble si o camera tripla numai pentru minim 2 nopti, in Weekend rezervam pe minim 2 nopti.

Analiza pe text: pentru perioada 15-16 august, ei pot oferi camere doar pentru 2 nopţi! Cum dracu or fi găsit o asemenea exprimare? Sunt curioasă cum băgau ei două nopţi în perioada respectivă. De asemenea, nicăieri nu se menţionează pe site la dânşii şi nici în corespondenţa cu ei că la sfârşit de săptămână închiriază doar pentru două nopţi.
Am încercat noi să negociem cu ei, în sensul că am fi fost ispuşi să luăm două camere pentru 2 nopţi, iar cea de-a treia doar pentru o noapte, că unii mai au şi servicii. Dar am întîmpinat un monument de rigiditate şi de căpoşenie. Vroiau totul sau nimic. În ceea ce ne priveşte s-au ales cu nimic. Iar vila respectivă nici că se va mai afla vreodată între opţiunile noastre.
Am trimis şi o sesizare la ei în acest sens, dar nu vă gândiţi că s-au deranjat să mă sune să lămurim nemulţumirea unui client, la urma urmei.
Se plâng toţi că nu merge 'business-ul'. Cu aşa administrare şi cu asemenea atitudine, prevăd că anul viitor locul va avea un alt proprietar. La mai mulţi!
Un amic îmi spunea că pun prea mult suflet. Dar nu m-am putut abţine. Vrei să cheltui bani şi ei nu vor să ţi-i ia. Nasol. Am înlocuit Branul cu Feldioara şi am fost mai câştigaţi. Şi ca petrecere, ca să nu mai zic de cont...

Apoi, am plecat la mare. La Eforie Nord. Da, în The Land of Choice. Şi culmea ironiei, am fost cazaţi la Hotel Bran!!! Blestemul Branului ne urmăreşte!!! Bu-hu-huuu...
Mulţi îmi reproşează că la aceiaşi bani puteam merge în Bulgaria sau în altă parte. Sunt destul de nelămurită de ce trebuie să plec neapărat la alţii... Dacă cuiva îi place mai mult pe litoralul bulgăresc, de ce trebuie neapărat să fac şi eu la fel? Nu am mers la marea noastră pe banii altora ca să trebuiască să mă justific pentru ce alegeri fac. Merg pe banii mei. Şi comenta o cunoştinţă: dacă fiţoşilor cu Rolls Royce sau cu Lamborghini şi Ferrari le este bine la Mamaia şi sunt mulţumiţi... la o adică eu de ce n-aş fi?
Dar trec peste asta. Am avut apă foarte bună, preţuri bune şi nu mă plâng de prea multe nici la capitolul servicii. (A)Normal, sunt multe goluri, multe lipsuri. Dar raportul calitate-preţ este echitabil de această dată. Mă îndoiesc că la alţii e totul perfect şi că nu au lipsuri. Dar de ce să nu merg la ai noşti, să ştiu că măcar mă pot înţelege cu ei în limba mea şi să le pot spune la o adică ce am de zis. Mă duc să mă umilesc la bulgari care deşi ştiu româneşte şi înţeleg ce spui se fac că plouă. Sau la turci care deşi poate vorbesc să zicem engleza te umilesc pana în pânzele albe dacă e vreo problemă serioasă.
Apa a fost excelentă. Vremea idem.

Într-o dimineaţă au fost câţiva norisori, aşa că am mas la piscina hotelului:

În drum spre mare am văzut şi răsăritul soarelui la munte. Toată lume îl vede la mare. Dar la munte? Ia uitaţi cum arată soarele de dimineaţă. Şi când e mai jos, apare ca o bulină imensă roz-portocalie. Când era chiar ieşit de după linia orizontului, învăluit în negurile dimineţii, părea ca o fantomă. Nici nu am ştiut în primă fază ce e... Abia după câteva clipe am realizat că era soarele. Şi abia când a urcat mai sus am făcut poza...



Şi pe lângă Turnul Eiffel de la ferma 'Hermes' (copia ranchului din serialul Dallas în varianta de Bărăgan), la Bărbuleşti localnicii locuiesc în case netencuite, dar cavourile arată cam aşa:

Şi câte şi mai câte...
La Valea Călugărească, într-o casă cu turnuleţe, stă scris la poartă cu litere de-o şchioapă că acolo locuieşte o femeie cu puteri miraculoase, care citeşte în cărţi de tarot...
Ei, când la îndemâna noastră sunt atâtea minunăţii... la ce să plec să văd minunăţiile altora?