Din puţa gândirii

propensiunea spre perenitate a autorului frizează inefabilul

= înclinaţia spre eternitate a autorului e pe punctul să atingă nebunia fără a putea fi exprimată în cuvinte

M-am dat mare în chiloţi mici

Dimineţile mi le petrec împreună cu 'Răzvan şi Dani' la Antena 1. Şi în cadrul emisiunii se organizează fel şi fel de concursuri cu telespectatorii pe bază de mesaje electronice. Într-o bună dimineaţă au lansat un concurs pentru care trebuia ca telespectatorii să trimită poze cu ei înşişi în Londra. Şi, întrucât sunt fericita posesoare a câteva poze cu mine în Londinium, am trimis şi eu. Ca o isteaţă ce sunt, în mesajul care însoţea pozele am scris că ÎMI urez mult succes. În spiritualitatea mea incomensurabilă de măgar, am vrut să scriu că le urez şi lor 'succesuri'. Am ştes şi am înlocuit cu un mesaj simplu de succes, doreinduţle lor ceea ce mi-am dorit şi mie. Şi ce mai înger păzitor am avut!!! În multa mea înţelepciune am trimis mailul la o adresă scrisă greşit: în loc de neatZa am scris neata. Ei, probabil că sunt păţiţi cu de-alde mine, aşa că au creat şi o adresă cu neata care probabil înaintează mesajele la adresă oficială şi dă un mesaj automat de răspuns care sună astfel:

"Neatza!
am primit emailul tau :)
dar te rugam ca de acum inainte sa folosesti cu aceeasi incredere neatZa@antena1.ro
O zi frumoasa sa ai,
Echipa"

Dacă rămâneam spirituală aşa cum am vrut iniţial? Oricum, am pornit cu dreptul în competiţie...
ÎMI doresc 'succesuri'... ce să mai zic?
Iată şi pozele cu care m-am înscris în concurs.

Greucenii

De! zmeule viteaz, vino să ne batem, în săbii să ne tăiem, în suliţi să ne lovim, ori în luptă să ne luptăm.

Pentru că avem şi noi cu ce să ne lăudăm!

Atunci

vs

Acum

vs

ps imaginile sunt luate de pe net.

Compania Naţională Poşta Română - nu doar eu

Colegul nostru a primit şi el un colet... A călătorit coletul din Anglia până în Sibiu 8 zile, iar de la Oficiul din Ştrand până pe Crişanei avizul a făcut 10 zile!!!
Genial!

Am fost apostrofată

Eram la un curs la Bucureşti (da, cam ca domnul Goe, să nu mai rămân repetentă, Mamiţa s-a decis să mă ducă la Bucureşti, cu jumătatea mea cu tot, pentru un curs). Şi stând la curs cu telefonul pus pe silenţios, ca să nu dau dovadă de ciobănism, simt la cocis vibraţii. În pauză, mă uit să văd cine e. Număr necunoscut, deci... mi-am zis: o fi greşală.
A doua zi, în jurul aceleiaşi ore, din nou vibraţii în zona coxo-sacrală. În pauză, mă uit, acelaşi nr. din ziua precedentă. Mi-am zis, hai să văd cine e. Sun. Mi se spune de la capătul 'firului': 'Sunt de la X firmă de curierat. Doamnă, de când vă sun să vă aduc un colet. Vă tot sun şi nu vreţi să-mi răspundeţi' şi îşi continuă omul apostrofa, de mă simţeam deja vinovată. Cu toate că mă sunase o singură dată, cu o zi înainte. Şi îi spun că nu sunt în Sibiu, că mă întorc luni şi îl întreb dacă poate ţine coletul până luni. Amabil, îmi spune că e în ordine şi începe iar apostrofa. Că el, după 5 zile, trimite coletul înapoi, că dacă nu i se răspunde lui la telefon... bla-bla.
Încerc să-i spun că nu puteam vorbi la telefon că eram într-o şedinţă şi... aici fac gafa: dacă nu ştiu numărul, nu prea sun înapoi. Parcă i-am dat foc: 'Doamnă, să vă băgaţi numărul meu de telefon în memorie, să ştiţi altădată când vă sun, că dacă nu, eu trimit coletul înapoi... etc etc'
Evident că după terminarea conversaţiei am şi memorat numărul, de teamă ca nu cumva să mă prindă data viitoare pe picior greşit...
Aşa am fost certată de un curier.

ACTUALIZARE: Acum mă sună, de pe alt număr de telefon, nici măcar nu mai întreabă dacă sunt eu sau nu, ci doar să mă anunţe că iar am un colet. :)

Poşta Română revine în forţă

Am să îmi pierd minţile... De când cu experienţele anterioare cu Compania Naţională sus-numită, am făcut tot posibilul să evit serviciile lor de o calitate impecabilă, sublimă, dar care - calitate - lipseşte cu desăvârşire. Astfel că orice livrare am preferat s-o plătesc ceva mai scump, dar să-mi fie adusă la uşă, de un curier privat căruia să nu-i pese de prea multe detalii, decât să facă livrarea şi să-şi încaseze comisionul.
Astfel, am comandat nişte produse pe un site, produse pe care oricât m-am străduit, nu le-am găsit în magazin în Sibiu. Şi chiar am căutat. Pe site am selectat, ca de obicei, livrare prin curier rapid, mai scump cu cca 2 lei decât CN. Dar, decât să pierd vremea şi nervii pe la ghişee... mai bine plătesc 2 lei în plus şi mă caută ei pe mine. Când, ce să vezi, mă contactează administratorul site-ului respectiv:
- V-am livrat produsele solicitate prin Poşta Română.
- Auăleu... cum aşa? păi eu am ales livrare prin curier.
- Păi nu mai livrăm prin curier. Doar prin poştă.
- Şi opţiunea de pe site... ăăăă...
- Livrarea prin curier nu se mai face, dar pe site s-a uitat să se opereze modificarea.

...

Deja am prevăzut ce urma să se întâmple. Îi zic respectivei persoane că s-ar putea poşta să nu-mi elibereze coletul întrucât adresa pe care am dat-o e a firmei unde lucrez şi nu bate cu cea din buletin. Mi se sugerează o delegaţie sau împuternicire din partea conducerii firmei cu care să pot ridica produsele. Mă gândeam: cum să nu? Doamna Director exact de coletul meu nu mai poate. Şi, în nerozia mea, fac o încercare. Mă duc la poştă fără împuternicire, să-mi încerc norocul (ce-o fi ăla?). Deşi era cu plată ramburs, iar numele meu nu e chiar dintre cele mai răspândite, evident că 'oficianta' mă trimite să-mi fac rost de împuternicire, că nu poate da coletul oricui. Că, zice ea, cu numele ăsta pot fi atâtea persoane. Probabil şi profilul meu dădea de bănuit. Mă gândeam, da, cred ca multe persoane or fi Monika Silea...
A doua zi, solicit firmei o împuternicire. Mi se acordă. Mă gândeam ce s-o fi crucit Doamna Director când o fi văzut ce solicit eu. Şi victorioasă că totul a mers ca pe sfoară - fără să trag pe sfoară pe nimeni - mă îndrept spre oficiu să-mi ridic coletul. Îi înmânez 'oficiantei de serviciu' avizul, buletinul şi ÎMPUTERNICIREA semnată şi ştampilată. Îmi aduce femeia coletul şi când începe să proceseze datele, îmi zice:
- Împuternicirea NU îmi trebuie, pentru că livrarea e pe numele dvs.

NB: în 'colet' (a se citi 'plic') erau 6 m de sfoară cerată de-aia pentru coliere artizanale...

Cum îţi aşterni, aşa vei dormi

Aşa zice o vorbă românească. Şi pentru asta se pare că s-au inventat:

• perne pentru dormit pe spate
• perne pentru cei care dorm pe burtă
• perne pentru cei care dorm pe o parte

Oare cele din ultima categorie or fi împărţite la rândul lor în două tipuri: de stânga sau de dreapta?

Coincidenţe?

La mijlocul lunii august am plănuit o ieşire la o cabană în zona Bran. Nu voi da numele locului, pentru că nu merită. Am vrut sa mergem trei cupluri cu doi copii, pentru o noapte, adică de sâmbătă până duminică. Am întrebat dacă sunt camere libere, ni s-a comunicat că da, sunt. Când am făcut o momandă fermă, am primit următorul răspuns imbecil:

Pentru perioada solicitata de dumneavoastra, respectiv 15-16.08.2009 ( 1 noapte) va putem oferi 2 camere duble si o camera tripla numai pentru minim 2 nopti, in Weekend rezervam pe minim 2 nopti.

Analiza pe text: pentru perioada 15-16 august, ei pot oferi camere doar pentru 2 nopţi! Cum dracu or fi găsit o asemenea exprimare? Sunt curioasă cum băgau ei două nopţi în perioada respectivă. De asemenea, nicăieri nu se menţionează pe site la dânşii şi nici în corespondenţa cu ei că la sfârşit de săptămână închiriază doar pentru două nopţi.
Am încercat noi să negociem cu ei, în sensul că am fi fost ispuşi să luăm două camere pentru 2 nopţi, iar cea de-a treia doar pentru o noapte, că unii mai au şi servicii. Dar am întîmpinat un monument de rigiditate şi de căpoşenie. Vroiau totul sau nimic. În ceea ce ne priveşte s-au ales cu nimic. Iar vila respectivă nici că se va mai afla vreodată între opţiunile noastre.
Am trimis şi o sesizare la ei în acest sens, dar nu vă gândiţi că s-au deranjat să mă sune să lămurim nemulţumirea unui client, la urma urmei.
Se plâng toţi că nu merge 'business-ul'. Cu aşa administrare şi cu asemenea atitudine, prevăd că anul viitor locul va avea un alt proprietar. La mai mulţi!
Un amic îmi spunea că pun prea mult suflet. Dar nu m-am putut abţine. Vrei să cheltui bani şi ei nu vor să ţi-i ia. Nasol. Am înlocuit Branul cu Feldioara şi am fost mai câştigaţi. Şi ca petrecere, ca să nu mai zic de cont...

Apoi, am plecat la mare. La Eforie Nord. Da, în The Land of Choice. Şi culmea ironiei, am fost cazaţi la Hotel Bran!!! Blestemul Branului ne urmăreşte!!! Bu-hu-huuu...
Mulţi îmi reproşează că la aceiaşi bani puteam merge în Bulgaria sau în altă parte. Sunt destul de nelămurită de ce trebuie să plec neapărat la alţii... Dacă cuiva îi place mai mult pe litoralul bulgăresc, de ce trebuie neapărat să fac şi eu la fel? Nu am mers la marea noastră pe banii altora ca să trebuiască să mă justific pentru ce alegeri fac. Merg pe banii mei. Şi comenta o cunoştinţă: dacă fiţoşilor cu Rolls Royce sau cu Lamborghini şi Ferrari le este bine la Mamaia şi sunt mulţumiţi... la o adică eu de ce n-aş fi?
Dar trec peste asta. Am avut apă foarte bună, preţuri bune şi nu mă plâng de prea multe nici la capitolul servicii. (A)Normal, sunt multe goluri, multe lipsuri. Dar raportul calitate-preţ este echitabil de această dată. Mă îndoiesc că la alţii e totul perfect şi că nu au lipsuri. Dar de ce să nu merg la ai noşti, să ştiu că măcar mă pot înţelege cu ei în limba mea şi să le pot spune la o adică ce am de zis. Mă duc să mă umilesc la bulgari care deşi ştiu româneşte şi înţeleg ce spui se fac că plouă. Sau la turci care deşi poate vorbesc să zicem engleza te umilesc pana în pânzele albe dacă e vreo problemă serioasă.
Apa a fost excelentă. Vremea idem.

Într-o dimineaţă au fost câţiva norisori, aşa că am mas la piscina hotelului:

În drum spre mare am văzut şi răsăritul soarelui la munte. Toată lume îl vede la mare. Dar la munte? Ia uitaţi cum arată soarele de dimineaţă. Şi când e mai jos, apare ca o bulină imensă roz-portocalie. Când era chiar ieşit de după linia orizontului, învăluit în negurile dimineţii, părea ca o fantomă. Nici nu am ştiut în primă fază ce e... Abia după câteva clipe am realizat că era soarele. Şi abia când a urcat mai sus am făcut poza...



Şi pe lângă Turnul Eiffel de la ferma 'Hermes' (copia ranchului din serialul Dallas în varianta de Bărăgan), la Bărbuleşti localnicii locuiesc în case netencuite, dar cavourile arată cam aşa:

Şi câte şi mai câte...
La Valea Călugărească, într-o casă cu turnuleţe, stă scris la poartă cu litere de-o şchioapă că acolo locuieşte o femeie cu puteri miraculoase, care citeşte în cărţi de tarot...
Ei, când la îndemâna noastră sunt atâtea minunăţii... la ce să plec să văd minunăţiile altora?

Accident

Am fost apostrofată că nu am scris nimic despre micul incident din martie a.c. De fapt că nu am mai scris nimic anul ăsta... E un an destul de nasol. Zic unele guri că la 33 de ani femeile au o răspântie. O fi aşa sau nu, cert este că ...
Deja cunoscuţii ştiu - necunoscuţilor nu le pasă - poate nici chiar cunoscuţilor nu le pasă - că la jumătatea lui martie am căzut la schi şi mi-am sucit un genunchi. Diagnostic: contuzie forte cu suspiciune de fisură de platou tibial şi suspiciune de fisură de menisc. Adică am călcat strâmb. De fapt nu am călcat. Alunecam elegant pe pârtie cu viteza de 0.01 km/h (cum îi place cuiva să mă tachineze) şi am prins o porţiune cu zăpadă mai afânată, mi s-a înfundat schiul sub zăpadă, am fost azvârlită pe o parte în zăpadă şi gata. La momentul impactului cu planeta albastră - care, de fapt era albă ca în poveşti - în genunchiul stâng s-au auzit niste trosnete, apoi o durere intensa, apoi, un salvamontist m-a luat în braţe, m-a amplasat comod pe snowmobil (eu şi preşedintele Băsescu) şi aşa am ajuns la salvamont. Eram bine echipată, nu eram în adidaşi... Mi s-a fixat piciorul cu o atelă şi aşa s-a finalizat tabăra mea de schi după 2 zile, deşi trebuia să dureze 5. Şi, uite aşa: eram eu a treia oară, şi ultima, pe schiuri. Deşi salvamontistul a fost drăguţ şi m-a încurajat să nu renunţ. Oare îşi dorea să mă mai vadă?!
Oio zicea că am piciorul în 'ghift'. Derutat copilul. M-a ajutat cum a putut şi el. Şi zice că îi e milă de mine... Oare vorbeşte serios? Sau zice doar aşa... ?

A fost destul de ciudat, pentru că Laura, avusese niste vise nasoale in cele două nopţi premergătoare accidentului - sau să-i spun mai bine "incident" ca să nu se interpreteze prea catastrofic. Dacă au fost prevestitoare, ma bucur ca am păţit eu ce am păţit şi ca toţi cei 20 de copii din tabără au plecat sănătoşi. După aceea, Laura a zis că nu a mai visat nimic.
De la salvamont am ajuns la ortopedie, de acolo în sala de gips - 2 săptămâni cu un burlan gipsat de un metru care mi-a nenorocit piciorul. Apoi săptămâni întregi de recuperare chinuitoare la fizioterapie şi ... cu ce m-am ales? Cu un picior cu o mobilitate îndoielnică, cu o nesiguranţă în mers şi cu păr pe genunchi! Da! Mi-a crescut păr pe rotulă! Şi doare al naibii la epilat. E pufuleţ din acela finuţ, care pişcă de numa la smuls. Cam ca la sprâncene... Try home... yes! yes! yes!

După ce mi-au scos gipsul, genunchiul meu arăta cam ca un pepenaş: nu se distingea rotula.






Şi, ce s-a mai întâmplat? Ama a călcat şi ea strâmb, ca de, Cupidon a orbit-o şi şi-a scrântit glezna. Loca, şi ea, acum aflu că a călcat în gol şi nu mai poate călca în plin - în Montreal şi tot din cauza lui Cupidon. Şi Bip-Bip... s-a operat şi ea, la mână, ca să nu facă notă discordantă. sau poate tot Cupidon? Adică, ce? Ea nu e moţată la fel ca noi toate?

PS: Acum sunt bine

Meniu de sărbători la restaurantul unde voi petrece eu:

Ţuică de Piteşti bălaie,
Ce te mângâie la ... limbă

Dispoziţia îţi schimbă!

Brânză bună de Trapista

Scoasă chiar acum din ... ladă

Cine vrea, poate să vadă!

Şuncă albă ca şi-o coală,

Cum mânânci, cum ţi se ... pare

C-ai poftă de mâncare!

Mici făcuţi cu ardei iute

Când mănânci îţi vine-a ... spune,

Doamne, ce bucate bune!

Fripturică de boboci

Cu garnitură de ... varză

La stomac să nu te arză!

Mere, pere, cozonaci

Să mănânci pâna te ... culci

De atâtea fructe dulci!

Tort cu nucă cât căciula

Care scoala-n sus şi ... masa

Dacă nu întreagă casa!

Cui meniul n-a placut,

Apăi, mama lui să-i ... facă

Alt meniu care să-i placă!

Râs cu plâns, balegă de mânz

Mi-ar fi plăcut să pot spune că am fost eu aşa deşteaptă... Dar internetul e plin de povestea asta, aşa că o voi COPIA şi eu, fără să-mi asum vreun drept de autor.

Dragii moşului, să vă spun o poveste? Păi vă spun.
Ieri navigam pe internet şi am prins acolo un link de hi 5. Aşa, ca pentru voi, urăsc hi5-ul. Dar am intrat.
Pe pagina unui tânăr de aproximativ 18 ani, de profesie dansator modern. Şi de succes. Spun asta având în vedere zecile de mesaje de la tinere ce-l doreau. Sub o formă sau alta.
Problema mea a fost ca nu am prea inteles ce incercau să-i comunice fetele. Gen: abea ast sa vi aici sa stam la brf k na, ti minte chef k maj' meu.
Sau: te poooooop lov u abea astept sa ne vdm :X:X:X
Sau: plshe…hi5 tau ast comm d la u plz.
Priveam tatonările respective cu ochii unui retardat. Lumea se duce p....i de suflet, mă gândeam. Dispar cuvintele. Dispare comunicarea. Dispar imaginile pe care le pot picta cuvintele, frazele. Dispar înţelesurile. Astfel de limbaj presupune sfârşitul literaturii, al poeziei. Ce fel de poezie ai putea scrie cu "uof uof atat de nfs sometimes buah?!"
Ştiu, sunt un bătrân decrepit băşinos ce stă uşă în uşă cu o prostată defectă, dar dragii mei tineri utilizatori de ksh##33usk, o luaţi razna! Ştiu că trăiţi în viteză, ştiu că aveţi alte priorităţi, ştiu că ţoalele de firmă au luat locul cărţilor bune şi versurile retardate ale unor melodii searbede au luat locul poeziei, dar voi frânaţi evoluţia şi începeţi să involuaţi! În curând veţi comunica din nou prin bătăi de tobă şi sunete nearticulate. Şi, mai grav, omorâţi poveştile. Sau veti ajunge să povestiţi la fel de cursiv ca Tarzan cu Jane în momentul întâlnirii lor. Sper că ştiţi cine-i tarzan. Pentru voi am decis să readaptez minunata poveste a minunatului Creangă (a murit săracu fără să vadă Bamboo-ul). Poate aşa o veţi citi. Şi veţi realiza spre ce vă îndreptaţi, cum vorbiţi, ce doriţi şi în ce credeţi. Povestea e adresată doar cocalarilor şi piţipoancelor. NU MĂ ADRESEZ TUTUROR TINERILOR. Există tineri de aur care cred în ceea ce cred şi eu. Cei ce-mi citesc blogul intra în această categorie şi le mulţumesc că sunt aici. Datorită lor mă simt şi eu mai tânăr. Un pic. Şi acum povestea.
Kpra coo 3 iezi
Era o data o kpra haladita ce avea ksa in Pipera. Si 3yezi. Mari bulangii. 1 mai fraer ca altu. Doolcik de kpra le zice intr o buna zi yezilor:
-Dragii mey, eu merg la mall sa iau ceva tzoale, ca s-a lansat colectia de toamna-iarna. Incuiati usha si activati sistemul de alarma, sa nu vina loopul la voi. kand ma intorc, va kant la usha:
"3 yezi bulangii,
fug akum la D &G,
Si va aduce mama voo
okelari cu rama noua
Ktarama de metal
cat zabala de la cal,
Si trei blooze cu sclipici,
si adidasi cu "arici"
Un mobil de la Vertu ,
k sa tzi moara dooshmanu'"
- Ati bagat la mansarda, mici fraeri cokliti ce sintetzi?
- Da, mamook. Tu doote la mall, avem noi grija! Hai, paaaaa, te poooop, kisses :X:X:X
Si kpra pleaca. Loopool era insa dupe zid. Smekerul, kre era numa figuri plin cluburi, moorea de foame. Si le puse gand rau celor 3 yezi. Si-a dres vocea si a inceput sa kante la usha:
- 3 yezi bulangii,
ma imbrak la D &G…
Yedool mare, bocna de fraer, a sarit sa deschida usha. Lui ii ajunsese ca cineva zicea "D&G" la usha. Restul nu mai konta. Ceilalti doi i-au zis insa:
- Frate, fratiorul meu, nu auzi k vocea de la usha e groasa??? Mama are voce doolcik.
Nervos, loopul a mers la tunning sa-si dea mai incet bashii la voce. Si s-a intors. Si a inceput din nou sa kante.
Fraerul mare iar a sarit ff horatat sa deschida usha. Probabil de pliktysealaaaaa. Ceilati doi, si-au dat seama orikat de fraeri ar fi fost, k ala mare traieste in loomea lui. Si s-au askuns. Unul in semineu, celalat sub patul kprei, batut in kristale swarovsky. Ala mare a deskis usha, loopool nu a stat pe ganduri si l-a mankt. Apoi s-a pus pe pat. Sa-si faca digestia. Dar de la un flok de blana ce i-a intrat in nas, l-a luat stranutul. Yedool mijlociu, askuns sub pat, i-a zis:
- Hey, buah, snoof snoof, ai grije d tne!
Loopool l-a extras binishor de sub divan si l-a mankt shi pe el. Apoi le-a looat kptatzanile si le-a pus in geam. Sa o fraereasca pe kpra. Shi a plekt.
Vine kpra de la mall. Incepe sa knte, ala mic ii deschide si-i zice ce s-a intamplat. Kpra se enerveaza maxim, ii cad dekt kateva lakrimi si spune:
- Ii iau glanda la bulangiu!
Il soona pe mobil si-i spune:
- Loopoole, sti k te ioob3sk ff mooooolt, hai sa bem ceva, vreau sa traiesk klipa cu tine! Mercic! Loopool vroia de moolt sa o fak pe kpra, ashea ca nu a mai stat pe gandoori. Si a fugit la vila ei din Pipera. Kpra i-a deskis usha, l-a invitat sa stea pe canapeaua cu swarovsky si a dat drumul l-a super skoola audio din living. Loopool a inceput sa askoolte, apoi sa urle, sa-i dea sangele pe nas si a murit in kinuri. De ce?
Capra, dragii moşului, îi pusese un cd cu versiunea originală a poveştii lui Ion Creangă. Care suna cam aşa:"…Ticălosul şi mangositul! Ei las' că l-oiu învăţa eu minte. Înca se rânjea la mine câtodată şi-mi făcea cu măseaua. Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el. N-am sărit peste garduri niciodată. Ei taci, cumetre, că te-oiu dobzăla eu! Cu mine ţi-ai pus boii în plug? Apoi ţineminte, că ai să-i scoţi fără coarne!"
Mult peste puterea de concentrare a hapsânului lup. Creierul lui nu a facut faţă avalanşei ce se revărsa neîndurator din boxe. Şi a crăpat.
-------------------------------------------------------
Da, stimabililor. Aşa sunau poveştile odată ca niciodată. Cam cum e fragmentul ce l-a ucis pe lup. Iar pentru viitor au neşansa de a fi scrise cam ca începutul poveştii mele. Asta in cazul in care poveştile mai au un viitor.

Fuse şi se duse

Da, am votat. Nu mă scuz şi nu mă acuz. La fel cum nu am nimic de spus în privinţa celor care nu au votat. E o chestiune de alegere proprie, de liber arbitru.
Nu am putut să nu sesizez că tânărul Eugen Barbu nu a avut decât de pierdut din alianţa sa cu PSD: a adus voturi, dar nu s-a ales cu nimic.
Mă rog, nu sunt eu în măsură nici să înţeleg, nici să dezbat modul de votare şi de împărţire a câştigului. E clar că "cine-mparte, parte-şi face"!
Dar poate că pentru domnul Barbu va fi în stare să fructifice această experienţă şi poate o va folosi în viitor pentru a face CEVA. Are patru ani la dispoziţie să ne arate că îi pasă mai mult decât piţipoancelor blonde cu aspiraţii de negresă, care, deşi nu le-a păsat nici cât negru sub unghie, "s-au ales".
Sper ca această luptă pierdută să nu îl fi dezgustat în aşa măsură încât să renunţe la întregul război. Ci doar la alianţe neinspirate.
Cu stimă!

Povestea şoricelului

Un şoricel privi din crăpătura sa din perete şi îi văzu pe ţăran şi pe nevasta acestuia deschizând un pachet.
- Ce mâncare să fi adus oare? se întrebă şoricelul... Cu groază îşi dădu repede seama că era o capcană.
Şoricelul se strecură cu mare grijă în curtea animalelor şi dădu alarma:

- E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Găina cotcodăci şi se înfoie, ridică apoi capul şi îi spuse:
- Domnule Şoarece, vad bine că acest lucru te afectează, dar pentru mine el nu are nici o relevanţă. Nu pot permite ca acest lucru să mă afecteze.

Şoricelul se întoarse atunci înspre porc şi îi spuse:
- E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Porcului îi fu milă de el, dar răspunse:
- Îmi pare foarte, foarte rău, Domnule Şoarece, dar tot ce pot să fac este să mă rog. Te asigur că te vei găsi în rugăciunile mele.

Şoricelul merse atunci la vacă şi îi spuse:
- E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Vaca îi spuse:
- Vai! Domnule Şoarece, îmi pare foarte rău pentru tine, dar chiar nu este o urgenţă pentru mine.

Şi aşa se întoarse şoricelul în casă, cu capul plecat şi cât se poate de amărât, pentru a înfrunta de unul singur capcana pusă de ţăran.
În chiar noaptea aceea în casă se auzi un zgomot... Cum ar fi zgomotul produs de o capcana în care s-a prins un şoricel. Nevasta ţăranului se repezi să vadă ce s-a prins. Pe întuneric, ea nu îşi dădu seama că în capcană îşi prinsese coada un şarpe veninos. Şarpele o muşcă pe nevasta ţăranului. Ţăranul o duse cât putu de repede la spital, şi când o aduse acasă, ea mai avea încă febră.
Oricine ştie că cel mai bun tratament împotriva febrei este supa proaspătă de pui, aşa că ţăranul luă un cuţit şi se duse în curtea păsărilor, ca să facă rost de principalul ingredient pentru supă.

Dar nevasta lui nu se însănătoşi, aşa că prietenele şi vecinele ei veniră să o îngrijească şi stăteau cu ea mai toată ziua. Pentru a le da de mâncare, ţăranul fu nevoit să taie porcul.

Nevasta ţăranului nu se mai însănătoşi, şi muri la scurt timp.
La înmormântare veni multă lume, iar ţăranul trebui să taie şi vaca pentru a-i hrăni pe toţi. Şoricelul se uita din crăpătura lui din perete, cuprins de tristeţe.

Aşa că data viitoare când auzi că cineva se confruntă cu o problemă şi tu ai impresia că acest lucru nu te priveşte, adu-ţi aminte:

Când unul dintre noi este ameninţat, cu toţii suntem expuşi unui risc.

Suntem cu toţii implicaţi în această călătorie numită viaţă. Trebuie să avem grijă unii de alţii şi să facem un efort în plus pentru a ne încuraja unii pe alţii.
ADU-ŢI AMINTE... FIECARE DINTRE NOI ESTE UN FIR VITAL ÎN TAPIŢERIA ALTEI PERSOANE: VIEŢILE NOASTRE SE ÎNTREŢES ŞI ACEST LUCRU NU ESTE ÎNTÂMPLĂTOR.
Unul dintre cele mai bune lucruri din lumea asta de care te poţi ţine strâns este un prieten.

Despre votul meu

Evident ca nu interesează pe nimeni cu cine voi vota eu. Dar, în privinţa d-lui Barbu E m-am lămurit. Am adăugat pe blogul dânsului câteva observaţii prin care îmi răspundeam singură întrebărilor adresate dânsului. După câteva ore, comentariul meu nu era 'autorizat' de moderator.
Ideea principală era de ce nu a venit cu un portofoliu de realizări în locul celui de promisiuni (de care poporul s-a cam săturat).

Compania National Posta Romana - sezonul II

Da, lucrurile se pare ca reintra pe fagasul firesc.
Pe data de 27-nov am fost avizata sa ma prezint la Posta sa ridic un colet, si ca dupa doua zile de la avizare se percepe taxa de magazinaj. In 29-nov m-am prezentat la posta cu avizul si cand sa mi se elibereze coletul, ce sa vezi? 'Aveti de platit si taxa de magazinaj' graieste zana de la ghiseu. O intreb pentru ce, ca avizul e datat 27, iar la mine, 27+2=29. Deci inca aveam dreptul sa ridic coletul fara sa mi se perceapa taxa de magazinaj. Dansa, nu, ca trebuie sa platesc, intrucat coletul e la ei in magazie din 24-nov. ??? Poftim??? Putea sa fie din veci vecilor amin! Eu am fost avizata in 27 si pe aviz scrie ca am la dispozitie 2 zile sa ridic coletul. Imi flutura tanara respectiva niste formulare pe sub nas, cu niste stampile datate, pe care parca eu le-as fi pus, nu ei. Am lasat-o balta, ca nu avea sens sa ma cert cu zana, dar i-am spus ca am sa fac reclamatie. Ceea ce am si facut. Acum, astept sa ma contacteze cei de la Brasov. Daca nu, via OPC...
E vorba de un principiu aici. Nu e vorba de bani. Si tocmai asta vreau sa arat. taxa de magazinaj e 0.5 lei. Deci nu se poate spune ca sunt interrese materiale la mijloc. E vorba de educatie, de respect, de cunoasterea muncii.
Pe cine credeti ca a cazut boroboata? Cine credeti ca a fost chemat sa dea cu subsemnatul? FACTORUL POSTAL!!! Bietul om a venit si a intrebat ce reclamatie am facut, ca a fost chemat la sef... FACTORUL??? DE CE??? I-m spus omului ca in caz de ceva sa ma sune seful lui. Sa i le citesc.
Deci impertinentele de la ghiseu dau vina pe factorul postal. Parca factorul ar incasa taxa de magazinaj.

Bleachhhhh
Mi-e sila.

Votul care va sa vina

Sunt foarte derutata la ora aceasta.
Am auzit de un tanar care candideaza pentru Sibiu la Camera Deputatilor: se cheama Eugen Barbu. Sincer, initial am crezut ca e vorba de scriitor, dar mi-am zis ca scriitorul a decedat... Si ce sa vezi? Un tinerel de 30 de ani, realizat in America si totusi reintors pe plaiuri mioritice sa ... sa ce?
Tot stau si cuget. mi-am zis: daca nu il pot vota (e chestia cu colegiile etc etc) nu ma duc la vot. Si ce sa vezi? Candideaza in colegiul de care apartine strada mea. E un semn. Zic eu (in viata am avut cateva semne, dar nu sunt Nostradamus; doar ca uneori te furnica pe sira spinarii cand sesizezi o coincidenta sau vreo asemanare...)
Acum am intervenit pe blogul dansului si am solicitat raspunsuri.
Are o fundatie si promite burse scolare - incepand doar din 2009. De ce? Pana acum unde a fost?
Promite sa ajute - prin intermediul fundatiei - orfelinate, centre de copii, centre de invatamant. Pana acum unde a intervenit (in afara de locul de joaca din Parcul Sub Arini)? Pe pagina fundatiei nu am gasit decat promisiuni.
Tanarul are o companie internationala. Are filiale sau reprezentante in Mexic, in Grecia, in Romania etc. Nu am reusit sa aflu de cand activeaza in Romania.
Pe mine ma roade urmatoarea intrebare: de ce s-a facut vizibil si auzit abia acum, in toamna electorala? De ce nu din primavara? De ce nu de anul trecut?
Unde va haladui dupa ce va fi ales? Sincer, se evidentiaza bine in campanie. E chipes, are familie, e realizat profesional, si are afise mov, cand culoarea partidului la care s-a pripaasit e rosu. Dar am remarcat ca ramele ochelarilor au o dungulita rosie... sa fie totusi in ton.

De ce? De ce? De ce?

Si pana la urma, ma intreb caragialiceste: Eu cu cine votez?

'De ce iubim femeile' de Mircea Cărtărescu

Interesant acest autor ori cel puţin acest volum. La început mi s-a părut pueril. Chiar fără prea multă valoare. Cam ca acest blog al meu. Însă, mergând mai departe, din povestire în povestire, în speranţa că ceva se va schimba, nu pot afirma că aşteptările mi-au fost răsplatite. Ori am aproape la fel de mult talent, doar că nu folosesc anumite cuvinte mai elevate, ori domnul MC a publicat un volum uşurel, de genul celor pe care le cumperi într-o gară când pleci la un drum mai lung, iar dacă întâmplător uiţi volumul pe bancheta trenului, nu regreţi foarte mult.
Uneori cam fără perdea, acest autor chiar îmi pare că a compus un blog pe hârtie pe tema "femeile din viaţa mea". Literatură uşoară, de vacanţă; sau mai bine de seri în care soţul se uită la meciuri de fotbal, ori soţia duce copilul la o petrecere.

Chiar nu am rezistat

Am primit un link de curand si am ras trei zile in continuu, cu mici episoade de stupoare si de consternare in urma crudei realitati pe care am gasit-o vizitand pitzipoanca.org
Am cugetat mult si am oscilat daca sa-i fac loc la mine in jurnal, si nu m-am putut abtine. Nu am rezistat. Fatuca aceea care comenteaza pozele este dementiala. Har Domnului ca nu va ramane fara 'muze' si inspiratie cel putin pana la pensie.
Va doresc sa aveti timp sa le vizionati si sa va cruciti.

Compania Nationala Posta Romana - sa dam Cezarului ce-i al Cezarului

Doamnelor si domnilor, adica me myself and I, in incheierea acestui sezon al serialului meu, in care CNPR este personajul principal, trebuie sa va informez, sa recunosc in mod public, ca sus-mentionata societate m-a informat atat in scris (printr-o scrisoare traditionala, cat si una electronica) cat si telefonic asupra finalitatii demersului meu. Cu doamna respectiva am ramas in relatii cordiale. Insa, sincer, nu am curajul sa mai merg la oficiul postal unde sunt arondata. Si sper sa nu am curand nevoie de serviciile profesionale de gen.
In rest, numai bine!

Uji si Ilie s-au cerut din nou

Va urasc...
Trebuie sa ma gandesc ce sa scriu, dar voi ati vrut din nou in blog